Nu vreau să mă încadrez în tipologia cinematorilor care au mereu ceva de reproşat la adresa câştigătorului de Oscar. Tocmai de aceea, rândurile următoare nu se referă la Avatar – deşi poate ar fi stârnit mai multe reacţii.

The Hurt Locker şi An Education sunt fără dubii filme care sar mediocritatea cinematografică din 2009, dar nu sunt filme de Oscar. Dacă pe The Hurt Locker, filmul lui Kathryn Bigelow, l-aş vedea între nominalizaţii la Oscar (ceea ce şi este) în niciun caz nu ar avea atâtea nominalizări, maxim 2-3.

Cât despre An Education, nu îi văd rolul pe lista nominalizărilor. Este sec, superficial, este tras de păr – 95 de minute pentru o poveste bună de scurt-metraj – şi cel mai grav este că e banal.

Revenind la prima peliculă singurul meu argument este că e monoton şi puţin influenţabil pe plan sentimental, deşi spiritul din spatele poveştii este mai mult decât deprimant. Din păcate, semnul întrebării care ni se citeşte pe faţă la sfârşitul filmului nu este cauzat de puternica tulburare sentimentală din spate, ci mai degrabă provine din întrebarea: “Bine, şi ce-i cu asta?“.

OFERTA  SPECIALA 2010

REDUCERE de la 500lei -la- 300 Lei

.
Va oferim o lista cu clienti …adresele  de e-mail pentru a putea intra in legatura cu acestia.

Adrese de e-mail  din ROMANIA

Va prezentam o noua colectie de adrese de e-mail din Romania.

Un CD ce contine 1.100.000 de adrese de e-mail structurat in functie de :
domenii, judete, persoane, fizice 60% si juridice 40%
+
Un soft pentru expediere mesaje

Pret CD 300 Lei

Expedierea CD-ului se face prin posta Romana
in toata ROMANIA  in sistem ramburs.
Comenzile se onoreaza fara factura fiscala
Pretul cu factura este 360 Lei

Pt comenzi trimite ti mesaj cu Numele ,adresa ,cod postal si nr de tel la homeoffice09@gmail.com

Adrese de email sunt cel mai bun instrument de marketing pentru a lua legatura cu noi clienti pe diverse
domenii sau pentru a ti promova propria afacere prin publicitate.

Acum aveti okazia de a trimite propriul dvs mesaj personalizat de marketing pentru clientii dvs
sau potentiali clienti

Softul de expediere email este foarte rapid si usor de utilizat,ne-necesitand
cunostinte temeinice de operare pc.

Acest mesaj este o oferta publicitara si in acelasi timp o
cerere din partea noastra de a va trimite oferte publicitare in continuare,
in cazul in care doriti sa fiti stersi din lista noastra trimite mesaj cu subiect DEZABONARE

Vedeţi voi, mai sus este un mesaj al unui băiat disperat care vrea să se scoată lejer din criză, vânzând căcat înfometaţilor. El nu ţine seama de legile internetului din două motive simple: pentru că ele nu sunt clare şi sunt lipsite de autoritate, iar în al doilea rând pentru că el ştie că nu va face nimeni atâtea săpături doar pentru a-l depista pe el.

Dar ştiţi ale cui sunt adresele cu care el face bani? Ale noastre, ale utilizatorilor decenţi care ne dăm adresele de mail pentru a putea fi contactaţi. Este o metodă plină de beneficii pentru practicant, gândiţi-vă la ţeapa dublă pe care ne-o trage. În primul rând nouă, posesorilor de adrese de mail, pe care într-un mod crunt şi le însuşeşte şi în al doilea rând cumpărătorilor disperaţi să-şi promoveze produsele (deşi probabil n-au auzit în viaţa lor de spam) care vor primi o mulţime de adrese scoase din uz, pentru că lumea renunţă la ele.

Să nu credeţi că acesta este un caz izolat. Nici vorbă, doar că majoritatea nu sunt atât de proşti încât să acţioneze aşa dezorganizat. Ei se duc direct la ţintă, la companiile mari spre monstruoase.

Am mai spus-o şi probabil o voi mai spune. În timpul vieţii noastre internetul nu va fi un mediu real şi relevant. Oricât de mult ne-ar plăcea să ne îmbătăm cu ideea că internetul creşte şi va depăşi pe rând televiziunile, acestea rămân idei utopice. Această creştere a internetului se datorează întocmai faptului că tindem spre informaţii periculoase şi irelevante în favoarea unui timp mai scurt petrecut pentru cercetare. Internetul salvează timpul, dar în acelaşi timp ne ia posibilitatea de a experimenta şi ne oferă informaţii lacunare, scoase din context.

Cadourile sunt ilustrarea perfectă a deplasării formei într-un alt plan faţă de fond, dar chestiunea aceasta nu face obiectul articolului de astăzi. După aproximările mele, când vine vorba de cadouri (felicitări, mărţişoare etc), doar 1% din populaţia Terrei o face pe bune, din suflet. Şi tot din aproximările mele rezultă faptul că acel procent nu se intersectează în niciun element cu mulţimea populaţiei din ţara noastră, ceea ce e corect – doar ne plac carnea şi manelele.

Pe de altă parte, nici eu nu fac cadouri pentru că simt vreun imbold, dacă mă gândesc bine, eu nu fac cadouri de fel. Aşadar, noi restul – ăia 99%, luăm cadourile ca pe o formalitate. Trecând peste caracterul condamnabil al acţiunii şi excluzând categoria oamenilor cărora le facem cadou deşi nu le cunoaştem toate numele, apare întrebarea: cum facem să salvăm parţial din banii şi timpul aruncat pe cadouri?

Bineînţeles acum v-a fugit gândul la sex ocazional, dar sfaturile mele vor fi ceva mai practice. Să presupunem că targetul ţintă este prietena cea mai bună sau iubita, iar în cazul tipilor duri – chiar mama. Am ales persoanele astea pentru că întotdeauna cadoul lor trebuie să fie cu cel puţin 10% mai scumpe decât restul.

Pentru început, faceţi o listă cu ceea ce v-aţi dori să primiţi voi de ziua voastră sau cu oricare altă ocazie. Acum urmează o etapă dificilă din punct de vedere psihologic, pe rând va trebui să treceţi lista prin următoarele filtre:

• eliminaţi cadourile nerealiste
• eliminaţi cadourile fără caracter fizic (da, sexul)
• sortaţi cadourile după procentul de reuşită

A fost greu, ştiu, dar acum sunteţi aproape la sfârşit. Să spunem că-ţi doreşti un elicopter cu telecomandă sau orice alte jucării, tot ceea ce ţi-a rămas este să i-l faci ei cadou. Aşa cum spuneam, nu e ca şi cum ai evita pe deplin costurile, dar cel puţin ai scăzut cheltuielile pentru un cadou şi acum ai un elicopter cu telecomandă.

P.S.: Este vital ca la înmânarea cadoului să adoptaţi o poziţie fermă, serioasă, ca şi cum i-aţi oferi poşeta sau pisica visată.

În lunile ce urmează o nouă serie de articole muzicale vă vor solicita atenţia. Sunt multe piese bune lansate, în fiecare lună, şi cărora nu le acordăm suficient timp. Prin această serie de articole bimensuale (deocamdată) nu voi încerca să transform blogul într-un blog specializat hiphop – de asta mă ocup pe hiphopblog.ro – ci doar să aloc câţiva cm pentru genul acesta muzical. După cum aţi observat nu folosesc cuvinte precum “cultivare muzicală” sau “reînvierea hiphopului”, scopul acestei intervenţii muzicale pe blog este simplist şi clar orientat, lăsând la latitudinea voastră dacă vreţi sau nu să ascultaţi piesele.

Vă propun să începem luna februarie natural, aşa cum a început ea, cu videoclipul “Gangsta Sheet” semnat Sişu, o colaborare interesantă cu Puya şi Cabron:

În continuare Citeşte mai departe »

Un autist este un om sincer. El nu simte nevoia să participe sau să facă complimente pentru că nu se simte constrâns să lege relaţii sau să manifeste empatie.

Un autist nu ar spune că îi place iarna sau vara, pentru că ar conştientiza că fiecare dintre ele au mult prea multe imperfectiţiuni pentru a le simpatiza. Un autist nu şi-ar arăta falsa admiraţie pentru o floare care iese din zăpadă, un fulg căzând sau un copac înflorind – cum facem noi – pentru că el îl vede ca pe un lucru banal, elementar şi regulat, ceea ce şi este.

Un autist nu ar vedea o obligaţie sau nici măcar o necesitate în a face cadouri sau a sărbători date specifice dintr-un calendar aglomerat şi distinct prin semnificaţii a unor zile care sunt în esenţă la fel ca celelalte.  Un autist nu şi-ar dori un prieten sau o iubită, adică o răspundere în plus, când se are pe el însuşi. Un autist nu s-ar îndrăgosti, nu ar crea acest sentiment bizar şi probabil fals, el s-ar mulţumi să afirme că – în cel mai bun caz – este atras fizic de o persoană.

Un autist nu este un om bolnav, este un om aproape de perfecţiune. Este un ideal pentru el însuşi deşi nu-şi conştientizează situaţia. Un autist nu s-ar pretinde imparţial, ci s-ar declara un subiectiv cinic, intr-o lume ipocrită. Un autist nu are orizonturi înguste, ci o perspectivă imensă în care lumea noastră e doar un mecanism ascuns care continuă să funcţioneze deşi e stricat.

Un autist este ceea spre ce tindem inconştient şi tot ratăm.

În titlu am presupus că situl de cinefili românesc cinemagia.ro îşi doreşte cel puţin succesul binecunoscutului imdb.com. Să luăm de exemplu filmul din imaginea de mai sus (click pe ea pentru mărire). El urmează să îşi aibă premiera undeva pe la sfârşitul lunii, dar din motive care îmi scapă administratorii de acolo au decis că votarea filmului poate începe.

Aşadar, filmul are deja nota 8 din 40 de voturi, ceea ce e bine cu excepţia faptului că oamenii care au votat nu aveau cum să vadă deja filmul, evident. Şi asta spune ceva despre relevanţa notelor pe care le primesc filmele de acolo.

Din păcate, asta e doar una din problemele sitului, cea mai interesantă presupun.

Vi se întâmplă des, sunt sigur, să aduceţi argumente pentru a arăta ca voi de fapt aveţi o părere contradictorie şi interlocutorul vă răspunde cu o înjurătură. În dialogurile de zi cu zi, în funcţie de cercurile pe care le frecventaţi, o părere argumentată înseamnă de obicei o înălţare în ochii participanţilor de pe margine la conflict sau chiar în ochii interlocutorului, dacă e capabil să accepte că a greşit. Totodată o părere argumentată dă întotdeauna senzaţia că ai habar despre ce vorbeşti, că e un domeniu pe care-l stăpâneşti.

Un experiment psihologic recent a arătat că acceptăm în proporţie aproximativ egală două păreri argumentate (îndiferent daca sunt argumentate prost) decât una lipsită de argument. Aşadar, când soţului i s-a spus că soţia e însărcinată cu un câine nu a reacţionat atât de virulent decât atunci când i s-a spus doar că este însărcinată.

Dacă în discursurile orale o părere argumentată te ajută dar nu e neapărat necesară, pe internet lucrurile se schimbă. Empiric se poate observa că un nimeni care vine şi spune că un cineva e bun sau rău, tendinţa generală va fi ca el să fie ignorat. Aşadar argumentaţiile devin obligatorii pe internet atunci când doreşti să-ţi expui o părere şi asta poţi folosi în avantajul tău.

Diferenţa am observat-o cât se poate de clar pe propriul blog. Un post scris la 17 decembrie 2008 (link) despre un MC din noul val a strâns 182 de comentarii în timp ce un altul, pe acelasi subiect, din 14 mai 2009 (link) cuprinzând o simplă înjurătură, fără niciun fel de argument, a strâns doar 10 comentarii. Chiar dacă primul post nu era unul grozav, cu argumente uşor naive şi scris mai mult să fie scris, având o oarecare argumentare, a contat.

Concluzia o puteţi trage singuri, sfatul meu e să începeţi să vă argumentaţi părerile pentru că pe internet ele nu vor fi luate niciodată în seamă de oamenii care contează. Nu faceţi asta pentru a vă creşte numărul de comentarii, ci numărul din dreptul credibilităţii, dacă mai dă cineva doi bani pe asta.