Aveam un prieten. Defapt incă trăieşte.
Era deci prieten, vorbeam, mai băgam o dumă …mai înjuram un bou. Ne distram. Era totul fun. Deastea, pe scurt: eram prieteni.
Într-o zi, după ce l-am tot bătut noi (restul de prieteni) la cap şi-a băgat omu’ net. Şi bineînţeles, magnificul şi încă molipsitorul Messenger. În câteva zile, avea deja o listă frumuşică de Messenger, cu cocălari de tip hi5, bineînţeles. A început să vorbească cu una, cu două, cu trei. Până, numai el ştie dacă e adevărat sau nu, dar ne-a spus că are o prietenă.
De atunci, e altfel. Tăcut, plictisitor, fără chef. Adică neinteresant. Aproape că nu mai simţi că există. De ce? Din cauza uneia. Uneia pe care am văzut-o noi pe la avatarul lui. Că acum, aşa e moda, îţi pui prietena la avatar, te mândreşti sau încerci să faci în ciudă altora ? Poveste lungă.
Şi uite aşa, noi prietenii, am reuşit să ne transformăm prietenul, în “sclavul iubirii”. Acum citiţi titlul şi înghiţiţi în sec. Oftaţi şi treceţi mai departe.
Comentarii