Ieri am apucat să regulez şi eu unul dintre cele mai sponsorizate documentare şi acum vin în faţa voastră cu impresii. În primul rând, dacă nu l-aţi văzut, ar trebui să-l vedeţi cât mai curând căci şi aşa e deja prea târziu. Filmul este uploadat pe Youtube şi pe alte situri de specialitate, îl găsiţi singuri că sunteţi mari.

Documentarul este consistent, pretinent, dar prea puţin moralizator după umila-mi părere, eu aş fi arătat mai mult cu degetul. Statisticile, cred că sunt pertinente, am câteva mici îndoieli, dar nimic ce nu poate fi acoperit de marja de eroare, sper că sunt şi actuale, pentru că de obicei unui documentar îi ia mult până iese şi statisticle se pot schimba semnificativ, aşa cum am văzut că s-a schimbat Pământul în ultimii 60 de ani.

În 200 000 de ani, de când îl umbrim cu prezenţa noastră (presupusă raţională şi afectivă) l-am distrus (acesta e un cuvânt ce aş fi vrut să-l aud) mai mult decât oricare altă vietate, oricât de mare, în ultimele 4 miliarde de ani (ziua naşterii vieţii pe pământ). Practic, raportat la 4 miliarde, existenţa noastră înseamnă cât? câteva minute din viaţa Terrei? Şi în tot acest timp noi am fost singurii atât de dezechilibraţi, atât de ipocriţi, atât de lipsiţi de toate valorile pentru care afirmăm că suntem diferiţi de alte animale.

Din 1950 a început revoluţia petrolului, suntem dependenţi de petrol. Dar spre deosebire de celalte surse de energie de care suntem dependenţi, aceasta e fosilă şi epuizabilă. Şi se preconizează că în ritmul acesta, pănâ în 2025 sau chiar mai devreme am putea rămâne fără petrol. E inutil să înşir utilizările petrolului în viaţa noastră, e precum aerul.

Mişcarea de migrare spre metropole este una din consecinţele apariţiei maşinilor pentru a uşura munca omului. Şi nu, soluţia nu e să ne întoarcem la munca agricolă cu mâini şi animale, ci conservarea şi exploatarea responsabilă a petrolului. Confortul de care dispunem în ziua de azi are un preţ şi copiii noştri îl vor plăti, dacă vor reuşi să se nască într-un mediu atât de poluat.

Aşa cum bine aminteşte documnetarul, totul este conectat şi interdependent pe Pământ. E un echilibru perfect, o şansă la un miliard ca pe o planetă distanţată suficient de un soare viaţa să se nască şi conserve. Noi am perturbat acest echilibru cu bună ştiinţă şi am tratat acest fapt cu o ipocrizie probabil fără asemănare în tot acest univers. Dar ipocrizia nu e o sursă de energie, deşi în cazul nostru pare inepuizabilă.

Creierul uman poate efectua operaţii multiple şi complexe. Creierul uman e educabil şi în prezent un bun procent dintre copiii Terrei au acces la educaţie. Ar trebui să începem să ne gândim să facem şi altceva în afară de a distruge Pământul. Probabil nu vom reuşi niciodată să regenerăm masa de petrol consumată, dar am putea să nu o mai folosim pe cea rămasă. Există energie solară, eoliană, hidraulică, termică şi poate există şi altele.

Nu sunt lucruri mari, fiecare dintre noi poate contribui cu ceva pozitiv. Dar e mult mai uşor să alegem calea ipocriziei, să ne pese doar superficial de cum sau unde vor trăi copiii noştri. Încălzirea globală nu e doar un termen pompos care rostit în societate arată că-ţi pasă şi că eşti inteligent. Ea există, e cât se poate de reală şi sesizabilă. Ştiu, o mulţime de programe ecologice mai mult fură decât ajută pr-zis pământul, dar nu ai nevoie de programe ecologice pentru a da dovadă de compasiune.

În final, aş vrea să vă propun o întrebare importantă, omisă din documentar: ce se va întâmpla atunci când vom rămâne fără petrol, apă dulce, păduri sau peşti? Nu mai putem vorbi la viitor sau conjunctiv. E târziu, întrebările au devenit actuale, am ajuns în pragul critic, dezechilibrul provocat e acum ireversibil. Nu avem alternative, răspunsurile clişeu cu mutatul pe Lună sunt lipsite de speranţă, Terra e singura şi ultima noastră şansă. Am dovedit suficient cât suntem de dăunători, e timpul să ne folosim creierul pentru a crea în loc de a distruge.

Să sperăm că acesta şi următoarele documentare (pentru că inevitabil vor apărea) să aibă impacturi diferite, să înţeleagă lumea că zeul lor (indiferent de nume şi putere) nu o să ne toarne nişte petrol în cap să ne mai ajungă pentru următorii 50 de ani. Şi aş merge puţin mai departe, cred că ceea ce trăim e şi rezultatul unor religii iresponsabile ce au manipulat omul astfel încât să se preocupe doar de el şi de idolatrizarea unui dumnezeu. Dar nu mai e timp să privim retropectiv, cruciadele au trecut, următorul război mondial va fi nuclear şi cel mai probabil izvorât din nevoia de petrol, nu uitaţi episoadele din Irak, iar dacă aşa ceva se întâmplă, Terra e compromisă (vezi Hiroshima, Nagasaki, Cernobîl şi înmulţeşte cu puterea de azi a armelor nucleare).