Ha, ce ţi-e şi cu boggeraşul ăsta, iar a descoperit el miezul din dodoaşcă. E evident de ce un copil normal, şi prin normal vreau să zic dezvoltat psihic şi fizic normal, se sinucide. Pentru că părinţii lui sunt nişte idioţi şi de fapt nu sunt părinţii lui.
Sigur, mentalitatea mioritică se opune des logicii şi pentru multă lume copilul e un simbol al încrederii între doi oameni care se iubesc. Ceea ce e grav, pentru că un copil nu ar trebui să fie ultima redută înaintea divorţului, ci dimpotrivă, obiectul-focus al tuturor energiilor pozitive ale lor. Dar e o discuţie lungă şi poate inutilă aceea despre motive false din pricina cărora se nasc copiii. Vezi cazul ţiganilor.
Revenind, principala preocupare a unui părinte ar trebui să fie educarea atentă a copilului. Ceea ce implică o atentă observare asupra acestuia. Pentru că un copil se poate dezvolta într-un mediu financiar precar, cu stricta condiţie a existenţei unei educaţii complete, dar un copil nu va ieşi niciodată din mediocritatea lamentabilă a vârstei dacă nu are parte de o educaţie corespunzătoare. Pentru că te poţi educa singur doar dacă cineva ţi-a arătat înainte cum să o faci.
Concluzionând, principalul motiv pentru care se sinucid copiii sunt părinţii lor, incapabili şi iresponsabili. Un copil nu se sinucide pentru că e deprimat, ci pentru că nu este ajutat să depăşească acea fază (iar un părinte care nu poate observa şi cel mai mic detaliu în comportamentul copilului său, poate nu merită să fie părinte). Un copil nu se sinucide pentru că nu i-au fost îndeplinite dorinţele, ci pentru că nu a fost învăţat că există limite. Şi, mai ales, un copil prost nu se sinucide pentru că e prost şi nu-l duce, ci pentru că cineva l-a lăsat să ajungă prost.
Orice copil are potenţial şi chiar dacă majoritatea vor ajunge nişte mediocri, potenţialul a existat doar că a rămas nevalorificat. Părintele ar trebui să fie un abil modelator al potenţialului, nu doar un simplu om. Însă cei mai mulţi nu ştiu sau nu înţeleg asta, iar cei care înţeleg nu se angajează să facă copiii. În timp ce prima categorie are câştig de cauză, statistic ne îndobitocim pe zi ce trece, urmând ideea din Idiocracy.
Aşa ceva e fantastic. Doar una din gogşile vândute azi, odată cu adoptarea unui buget care, după părerea mea, nu urmează niciun plan concret ci doar speculaţii, în lipsa unui studiu meticulos.
Comentarii