Fotbalul românesc nu mai e de mult un sport, acum e doar rege. Nici chiar fotbal nu mai e, ci un anti-fotbal în care se practică mita, anti-jocul şi declaraţiile stupide ale patronilor chiar mai proşti decât jocul echipei în care au investit.
Nu avem fotbal, ca joc, pentru că jucătorii noştrii, în careu, caută penaltiul în loc să tragă la poartă. Când un jucător scapă pe contraatac acesta este faultat “cinic” şi de fiecare dată se invocă lozinca ieftină: “a fost un fault strategic”. Nu, nu există strategie în ruperea picioarelor adversarului pentru a nu primi gol. Loviturile libere se execută prost, antrenorii nu sunt lăsaţi să antreneze, arbitri fac compromisuri.
Patronii nu îşi văd de treabă şi televiziunea le oferă exclusivitate când de fapt, nu ei sunt cei care reprezintă fotbalul. În loc să se comenteze meciul se comentează declaraţii ale patronilor. Ei dau banii şi pe sistemul românesc, eu ştiu mai bine ce să fac cu banii mei, îşi bagă nasul în chestii pe care nu au apucat să le înveţe în cei aproape 4 ani de şcoală primară.
La emisiuni sportive, invitaţii sunt orice altceva dar nu fotbalişti. Pensionari, oligofreni, motociclişti şi mai ales snobişti graşi.
Suporterii vin pe stadion să se bată. Nu pot să îi condamn, e singurul spectacol de care au parte, totuşi e greşit. Niciodată nu am înţeles de ce să-i rupi unuia capul pentru că ţine cu echipa adversă? Mentalitatea suporterului are o singură direcţie: să câştige echipa mea. De ce? Cu ce te încălzeşte, îţi dă cineva bani dacă echipa câştigă?
În fine, să se bată cât vor, dar nu pe stadion, că poate mă loveşti pe mine, pe prietenul meu, pe prietena mea, pe fiu’miu şi atunci să mor… îţi scot dinţii, fac 2-3 duble cu ei şi îi plantez în colţul de la corner. În Anglia se încing nişte bătăi pe cinste, totuşi, aţi văzut cum arată stadioanele de acolo? Nu există gard de protecţie şi părinţii, după grădiniţă, îşi duc copiii la meci. Iar suporterii se bat după, prin staţii de metrou şi baruri.
De ce să mă duc pe stadion? Să îmi iau o sticlă în cap, să nu fiu atent la joc şi să mai şi piardă echipa? Lasă, mai bine manânc o seminţă şi mă uit la un film bun.
Comparatiile cu alte tari nu-si au rostul,expresia noastra favorita e “Adversarul si-a dorit mai mult victoria “.Mentalitate de invinsi.
Cred că foloseşti un clişeu. Există totuşi şi stadioane unde nu se bat oamenii: Dan Păltinişan e unul, galeria lui U Cluj iarăşi nu mi se pare violentă, vechea galerie a Sportului Studenţesc, actuala galerie a Rapidului …
Porneşti de la câteva cazuri (Steaua, Dinamo, patronii şi suporterii lor), şi extrapolezi. Sper că nu te superi că am arătat şi exemplele contrare.
Ma confunzi cu genul de om care se crede atotstiutor. Daca am folosit un cliseu, nu am facut-o intentionat sau din istinct. Mi-am scris parerea asa cum si tu ai facut-o.
Eu stau in Timisoara si daca pe Dan Paltinisanu nu sunt batai asta e pentru ca suporterii trebuie sa faca un drum lung, dar e nevoie sa precizez meciruile cu UTA, Dinamo sau Steaua?
De parca D.P. nu ar fi in zona Soarelui, iar in Soarelui nu ar exista suporteri polisti. Pe firul rationamentului, cei din zona, fiind aproape, ar trebui sa terorizeze adversarii.
Anyway, pana si un Poli-Dinamo e aproape linistit, furia de obicei s-a consumat in tribune si mai rar pe strazi. Incidente mai grave am auzit dupa vizitele UTA, insa niciodata de amploarea batailor dintre dinamovisti si rapidisti, spre exemplu.
My point was : se poate. Nu perfect si nu totdeauna, dar replica “mai bine o samanta si un film”, din partea unui timisorean, ma intristeaza putin :)
De mult am incetat sa mai urmaresc fotbalul,sau sa tin cu vreo echipa.Nu mai bine bat eu mingea cum stiu cu prietenii mei si asa ma mai si destind umpic.
Unii jucatori de ai nostri cand se afla pe contraatac sa trantesc pe jos si cer fault.De ce? Au mai multe sanse asa? Nu cred,nu stiu strategie dar cand vad ca ceva nu merge apai iau masuri.