Nu mai înţeleg nimic din orice mă înconjoară. Nu că am înţeles vreodată, dar de la un timp, rămân relativ prost când văd cum prostia naturală se manifestă nestingherită. Încerc să trag o linie, să mă uit în jur, să-mi regândesc poziţia, să etichetez evenimente, dar cum să încadrezi ceva ce nu se poate defini? Ceva nemărginit, cu formă dar fără fond, născută din dorinţa meschină de afirmare, prost înţeleasă.
Viciile ne fac speciali, unici şi ne localizează în spaţiu. Oamenii se uniformizează, încă de mici, doresc acelaşi lucru: faimă, femei şi putere. Renunţă la vicii din cauza anturajului şi nu mai colecţionează timbre ci fumează. Nu e important să ai ceva între urechi, e important să fii campion la absenţe la şcoală sau rateuri în mai multe domenii.
În momentul în care te naşti eşti lăsat liber, să faci ce-ţi doreşti, să fii cum doreşti, să gândeşti cum doreşti. De ce toată lumea trage spre un careu restrâns, denumit sclerotic: modă?
De ce originalitatea pozitivă, constructivă şi intrigantă nu are nicio şansă în faţa modei? Sper că se înţelege că nu mă refer la modă în domeniul hainelor. Mă refer la acel: “ne luăm BMW, că e la modă acum”. De ce să nu ai idei? De ce să n-ai imaginaţie? De ce să te limitezi la ce fac restul? De ce să nu ieşi în evidenţă sau să cazi în cel mai adânc puţ? De ce să te comporţi robotic, să faci ceea ce toată lumea poate?
De ce să înghiţi ce ţi se spune? De ce să iei de bun orice? De ce să nu gândeşti pentru tine? Lasă-i pe alţii să gândească în locul tău.
Eu nu educ şi nu formez opinii, dar mă simt liber să comentez ce alţii doar înghit. Nu ieşi din standarde. Rămâi pe locul tău. Nu fă ce-ţi place, fă ce fac ăia mulţi. În ţara snobismului, în care Guţă formează opinii şi stabileşte norme, în ţara în care prostie = bani + şmecherie (fără număr), ai nevoie de mult curaj să fii neconformist în sensul constructiv.
În comunism oamenii nu erau lăsaţi să se bucure de libertate şi majoritatea luptau pentru ea şi o venerau pe ascuns. Acum, toţi trag spre acvarii. Nicio problemă. Trăieşte în acvariu pretinzând că îţi trăieşti viaţa, rage pe manele, îmi e mult mai uşor să calc în picioare nişte copaci clonaţi decât nişte genii individuale. Bisericuţele la nivel social obstrucţionează eficient excelenţa. E mult mai uşor să vinzi vise decât să îţi faci singur norocul.
Selecţia naturală a uitat România, ţara în care nici Apocalipsa nu se încumetă să vină. Să pleci în străinătate este ca şi cum ai dezerta România în favoarea civilizaţiei. Să te realizezi în România e echivalent cu a deveni veteran de război. Şi aş putea continua aşa până mâine…
Ei, exagerezi! Lasă turma să pască liniştită şi vezi-ţi de ale tale. Dacă te uiţi în jur, vei găsi multe persoane care nu se încadrează în descriere.
E bine să ai tot timpul ochiul critic pregătit, dar reglează-i puţin moderaţia. Nu totul e negru. Se poartă griul secolul ăsta.
ar fi bine sa fie jumate asa si jumate asa,dar nu sunt.Observi “noua generatie”? Cati crezi ca pot de la 16 ani incolo sa aiba o parere proprie? Sa aiba niste principii mici de tot?((spun ca:Fa ce vrei omule,dar fa doar daca-ti place..nu fa din obligatie).Am vazut ca incep tot felul de persoane (cu o varsta frageda…ca a mea) sa-si faca blog,ca numai tine hi5-ul!? Debia ti-ai scos buletinul si diseara esti in club pana la 3,mort de beat(parca cat poti bea:-@) si cu tigara-n gura?! Impresii peste tupeu,amestecata cu aroganta!
hai sa zicem ca ai scris in gluma articolul asta… ca sa nu-ti dau vot negativ :P
Ai dreptate. Îmi spunea un coleg zilele astea, un fel de glumă relativ la faza cu România ţară frumoasă dar din păcate populată: este periculos să te pui cu idioţii. Te cerţi şi te cobori la nivelul lor. Iar acolo te snopesc, că au muuuultă experienţă…