Poate, câţiva ştiţi piesa – credeţi-mă vă face bine să o reauziţi – poate, alţii nu aţi auzit-o niciodată, ceea ce e mai grav. Problema voastră, problema noastră e că habar nu avem să definim corect lucrurile din jurul nostru.
În speranţa că vă voi face să vă concentraţi pe melodie, pun şi versurile:
Sistemul e cel care bagă la ghe propriile victime
Mass-media e şamponul cu care se spală creiere
Curvele sunt cele care-ţi otrăvesc sufletul
Iar vorbele mele sunt exact cele pe care le-ai spune şi tu
Societatea e cea care-ţi formează idei boschetăreşti
Când vezi că până şi resturile altora tre să le platesti
Religia e cea prin care se manipulează oamenii-n masă
Şi d-asta credinţa voastră este mult prea dubioasă
În casă, ce numeşti proastă e o nevastă care-ţi face de mâncare
Şi te iubeşte atât de mult incât să-ţi spele rufele murdare
Şomer e deseori un absolvent de facultate
Care stă cu părinţii lui ce se sting încet îngropaţi în rate
Pretextele sunt alea pe care le bagi când vrei să te droghezi
După ce-ai zis că te-ai lăsat, ce le foloseşti prea des
Vocabularu’ pervers e cel care conţine destule p*le
Pe care să le bagi în destui şi destule
Când te speli pe mâini şi nu mănânci nimic, e săracie
Tragedie, când iţi fug gândacii din bucătărie
Succes ai atunci cand alţii te pupă-n cur
Dar bogat eşti doar atunci când apar sa te fur în jur
Şi surd e ăla care nu aude cand zic `Dă-te-n p*la mea`
Dar ştiu că aluzia este o altă iluzie despre una
Iar combina ta e chestia aia care nu face combinaţii
Dar o ţi în sufragerie ca să auzi cum cântă toţi dezaxaţii
Trecut e atunci cand tu te gândeai la viitor
Iar o-ntrebare: `Dacă tasu’ lu’ Mugurel o fi fost fumător?`
Minerii sunt primii grafferi care-au scris cu cărbune
`Sugi p*la dom` sef`, semnat băieţii puşi pe glume
Martalogu` e cel care după o gura de vin
Începe să vorbească aiurea ca un virgin despre vagin
Tinerii sunt ăia care fumează şi sunt high
Iar bătrânii sunt cei care vânează scaune-n tramvai
Fericirea e cea pe care eu n-o mai găsesc
Dar o doresc ca pe ceva dulce după ce fumez
Nebunii sunt cei care cred acum tot ceea ce spun
Iar cel ce râde-n faţa morţii cu siguranţă e român
Frigideru` e ăla nudist care-o arde gol mereu
Vecin m**st e fostu` securist care te-a turnat la greu
Antidepresive sunt alea pe care le ia maică-ta
Să creadă tactu’ c-are o căsnicie fericită cu ea
Viaţa e cea care ţi se pare de căcat
Si lache e vărul tău care te-aleargă dezbracăt
Elevul super-dotat al clasei e un retard cu bartai p*la
Şi directoarea şcolii e aia care face treaba aia cu gura
Banu` e ochiu` dracului, eu sunt cel care vrea să-l lase orb
Sunt teribil, oripilez orice teribilist ca vaca-n cort
Mintea mea e un mixer de idei bolnave
Şi nu sunt medicamente, pentru astfel de probleme grave
A debita bazaconii pe drum e tot ce fac acum
Căci ideile bune sunt alea născute din fum
Iar eu râd la tot ce găseşti tu de plâns
În condiţii optime pentru concurs mecïul e strâns.
Într-adevăr, cine nu știe melodia asta? Ar fi extraordinar dacă am putea într-o zi să definim cu adevărat corect lucrurile din jurul nostru.