Nu mă pasionează politica. Moţiunea de cenzură (despre care nu o să vorbesc) a adus cu dânsa unele declaraţii şi speculaţii în presă (de care încerc să mă detaşez). Speculaţii care conţin cifre de ordinul miilor şi zecilor de mii de euro.
În Tion, apare o declaraţie a Preşedintelui PNL Timiş: “unui coleg i s-au propus 50.000 de euro bani gheaţă ca să lipsească de la votarea moţiunii.”
Ignorând credulii care văd în acest refuz un act de principiu moral din partea “colegului” apare întrebarea: care este adevăratul motiv pentru care unii politicieni (pentru că despre cei care au luat nu se poate scrie) refuză banii “democrat-liberalilor” (cam trist să te gândeşti la semnificaţia numelui în contextul ăsta) ?
1. Sunt prea puţini
Mă gândesc că mulţi sunt obişnuiţi cu sume mai mari şi nu acceptă să se vândă pentru 50.000. Aici, am o observaţie de făcut, oare aceste cazuri prezentate ieri şi azi în presă, nu sunt doar cele izolate, restul majorităţii aplecând mâna?
2. Sunt cazuri orchestrate
Eu zic că ăia îmi dau mită, că oricum nu are nimeni niciodată cum să probeze deci majoritatea mă va crede pe cuvânt şi am mai câştigat câteva procente pentru viitoarele alegeri prezidenţiale.
50 de mii e bacsis, da-ti seama cat li se da pentru alte bagabonteli