Optimistul va avea încredere şi va sfârşi prin a fi prostit. Optimistul va încerca să vadă în orice lucru rău, ceva bun, şi va uita că lucrul era rău. Optimistul crede că întotdeauna binele învinge răul şi astfel, neglijează răul. Optimistul va continua să spere până la capăt, iar la capăt va fi prea târziu pentru altceva. Optimistul speră la un viitor triumfător şi uită să-şi trăiască prezentul.
Pesimistul va fi întotdeauna sceptic şi chiar dacă va câştiga sau va pierde, el este pregătit. Pesimistul e conştient că lucrurile bune nu se întâmplă singure şi va pune osul la treabă. Pesimistul nu neglijează răul, aşteaptă ca el să se întâmple. Pesimistul nu va merge până la capăt, va căuta din timp un nou început. Pesimistul îşi pregăteşte viitorul.
Optimismul e bun, dar numai atunci când nu merge prea departe.
Pesimistul nu stie sa se descurce cu succesul, nu stie cum sa se comporte cand il are, si in ultima instanta il arunca la cos pentru a redeveni “vioara a doua”, pozitie de pe care se descurca perfect.
optimismul e foarte bun pentru psihicul omului, daca este folosit cu intelepciune :)
Optimistul prea optimisit va inceta sa traiasca realitatea si va incepe sa traisca numai din vise, “creeaza dependenta, dar nu sunt interzise”.
Daca e vorba de maine, fii optimist.
Daca e vorba de anii viitori, fii pesimist.