O tânără în vârstă de 17 ani a fost bătută cu bestialitate de iubitul său.
Barbatul, in vârstă de 29 de ani, din comuna Vâlcele, judeţul Olt, le-a declarat poliţiştilor că a făcut-o din gelozie.

Ha-ha-ha aveţi 2 încercări să ghiciţi (după formularea tâmpă a articolului) de unde am preluat ştirea. Hai că îs doar trei posibilităţi: CanCan, Libertatea sau Click.

Întrebarea mea, sifdătoare, e următoarea: oare n-a meritat-o? Ai 17 ani, făi! La dracu îţi trebuie bărbat de 29 de ani din comuna Vâlcele. Chiar de-ar fi vreun primar sau alt depravat, oare n-ai căutat-o cu lumânarea?

Sigur că nu. Dragoste, sentimente, emoţii. Sigur că da, bravo, aşa! Aştept să aud că v-aţi împăcat şi poate data viitoare nu mai ajungi la spital.

Treaba cu blogul ăsta, e că e al meu. Ştiu, vine ca un şoc pentru tine, dar asta este. Fiind al meu şi fiind pe internet, nu se supune decât unei singure legi, ceea a voinţei mele. Legea voinţei şi dorinţelor mele. Aşa că nu mă obligă nimeni să îţi dau dreptul la opinie, la fel cum nu te obligă nimeni să-mi citeşti opiniile.

Crezi că eşti mai bun ca mine? Foarte bine, dar nu întinde coarda, rămâi la a crede şi spune-i asta cuiva căruia îi pasă, personal, nu dau doi bani pe tine.

Am deschis suficiente subiecte controversate, m-am săturat de păreri neavizate şi injurii groteşti. De acum, acest blog are un Hitler.

Mister Cristiano,
Vreau sa incep prin a spune ca nu am mai fost atat de suparat de la plecarea lui MM Stoica din Ghencea. Vreau sa ii multumesc lui Renzo Rossi pentru tot ce a facut alaturi de tine si de Ion Colonel. Vreau sa ii multumesc lui Panduru, pentru ca mie mi-a aratat ca are onoare si cuvant. Am vrut sa scriu despre meci, dar acum simt ca am nevoie de o pauza. Am crezut, cred si voi crede mereu in antrenorul si omul Cristiano Bergodi. Sa ma ierte toti ceilalti, dar pentru mine ai fost cel mai bun antrenor de la Walter Zenga incoace. In aceasta tara mizerabila plina de lachei, tu ai refuzat sa fii unul dintre ei. Vreau sa te felicit si sa iti multumesc pentru asta. Vreau sa nu uiti niciodata ca noi, suporterii Stelei suntem alaturi de tine. Stiu ca suna penibil, dar in Romania orice lucru sincer, pare penibil. Vreau sa iti multumesc ca iubesti sincer Steaua si ca te-ai pus mereu scut pentru jucatori.Vreau sa iti multumesc pentru seara in care aurul s-a transformat in plumb si l-a lovit pe patron in demnitatea fara de care ar fi mort. Apropo, mai traieste?. Oriunde te vei duce si oriunde vei antrena, sa ne cauti in tribuna si in preajma ta. Noi nu vom intra niciodata la vestiare.
Vreau sa iti multumesc tie si echipei tale, pentru ca va pasa. Va multumesc ca sunteti oameni.
Foaia plange, ochii au transpirat, toate ma dor. Iarta-ma.

Cu stima si consideratie,
Doctorul

De aici, pentru că nimeni nu o putea spune mai sincer. Cristiano Bergodi a demonstrat că este un antrenor profesionist şi spre deosebire de predecesorii săi, că îşi poate păstra stima de sine şi pleca cu capul sus. Spre deosebire de Lăcătuş şi Hagi, el e singurul care e demonstrat că este un adevărat suporter al Stelei şi a respectat Steaua atunci când nu a acceptat compromisul lui Gigi Becali şi l-a dat afară din vestiar la pauză.

Mulţumim Bergodi şi sperăm să ne antrenezi din nou, când Gigi Becali va fi plecat.

PS – Cu această acţiune prostească şi tipică nesimţirii şi atitudinii lui Becali, nu cred că mai există vreun suporter stelist care să-l dorească la cârma echipei. Atunci când suporterii şi (mai mult ca sigur) majoritatea jucătorilor nu te mai vor (sau suportă) mi se pare o decizie de bun-simţ să te retragi şi să vinzi clubul. E ultimul argument, toată lumea a înţeles, nu antrenorul, nu jucătorii ci patronul este problema echipei.

Ok, am râs copios, faza a fost prea tare, dar să explicităm. Pe net, pe times.ro – un portal renumit pentru ştirile sale “aproape” de adevăr, a apărut un articol conform căruia din anul ce va urma se vor efectua teste semestriale pentru a verifica dacă elevii mai sunt virgini (chiar până în anul I de facultate). În caz că erau prinşi cu musca pe căciulă, urmau să fie exmatriculaţi.

A fost nebunie. Situl a picat la ce trafic a avut. Ştirea s-a propagat pe sistemul “fii atent ce muişti îs ăştia, vezi şi dă mai departe”. Comentariile ce au apărut la respectivul articol au fost superbe. Dovezi clare de prostie cruntă. Dovezi clare că majoritatea elevilor sunt de fapt nişte roboţi îndoctrinaţi, incapabili să gândească singuri. O porţie savuroasă de umor satiric.

La finalul experimentului, autorii articolului au sesizat excelent şi au oferit o mostră clară a ceea ce gândeşte un elev din România. Aproape nimic, adică. Iar sintagma folosită de Mihai Dobrovolschi referitor la cele întâmplate este caracterizantă, elevii de azi sunt perfect “rupţi de realitate”.

Deşi pare doar o farsă, acest eveniment a arătat multe, pentru cei ce vor să vadă. A arătat cum un elev habar nu are ce e aia credibilitate. Cum un elev habar nu are să se documenteze. Şi, desigur, mentalitatea de turmă este încă predominantă.

Mai târziu, la articolul iniţiat s-a făcut un update pe care simt nevoia să-l reproduc:

Update: in urma valului incredibil de amenintari primite la sediul Ministerului Educatiei, Inspectoratul General de Politie s-a autosesizat si va verifica ip-urile computerelor de pe care acestea s-au facut, urmand sa acorde sanctiuni importante celor gasiti vinovati. Nu este exclus ca una dintre aceste sanctiuni sa includa confiscarea id-ului de messenger.

Minunat. Superb. Educaţie, reformă, alea. Creiere spălate, părerea mea. Dresare de adolescenţi, dacă îmi permiteţi să citez din Paraziţii.

M-am revoltat suficient şi am consumat deja prea multă energie pe acest gen muzical. Am încercat să găsesc motive şi să înţeleg părerile venite din partea opusă. Personal, m-am săturat să mai comentez. Mă lovesc des de întrebarea: “Auzi, mă, ce părere ai despre manelele astea?”. Am obosit să-mi argumentez răspunsul, prefer să-l rezum scurt, “deşeu muzical”.

Am observat că oricâte argumente aş aduce, cineva tot îmi va spune că lui îi plac doar anumite melodii  nu d’alea “hardcore”. Niciodată nu dă exemple, pentru că n-are, vrea doar să-şi salveze reputaţia. Sau se găseşte unu să-mi spună că e chestie de gusturi şi gusturile nu se discută. Nu prietene, e chestie de bun simţ şi pentru a suta mia oară, mă simt nevoit să repet: ceea ce asculţi, ceea ce citeşti şi ceea ce faci îţi reflectă perfect caracterul. Spune-mi că idolul tău e Salam, că stai mult pe Mess şi vorbeşti cu fetele şi că şcoala pentru tine e o prostie şi mi-e suficient, nu mai am nevoie de nimic, te-am etichetat.

Vrei să asculţi manele? Ascultă. Dar nu te mira de ce lumea nu te ia în serios. Şi mai târziu, când te deştepţi, pentru că toţi se trezesc mai devreme sau mai târziu, mă aştept să-ţi asumi ceea ce ai făcut. Nu să-mi spui că toţi greşim, că nu ştiai pe atunci, că ai fost un prost.

Am renunţat să mai consum energie pentru a afla de ce unii simt nevoia să asculte manele. De ce unora pur şi simplu le place. Mai degrabă, mă încearcă un sentiment de milă pentru că inevitabil în comparaţie cu propria-mi persoană, el e prea multe clase sub astfel încât să poată reprezenta o ameninţare şi spun asta fiind modest cu mine.

Să asculţi manele nu e o chestie de gusturi, ci de bun simţ sau, mai bine zis, de lipsa lui.

Au trecut 8 ani de la Atentatele din 11 septembrie 2001. De fiecare dată, în fiecare an, e la fel. Practic, e greu să vorbeşti despre ziua asta şi să spui ceva. În general, nu mai e nimic de spus, statisticile îţi îngheaţă sângele: ~3000 de morţi din 90 de ţări.

Ca şi statistică, e oribil. Dar ceea ce e şi mai oripilant este motivul. Motiv care e cu atât mai dureros cu cât e încă neclar. Din orice punct de vedere ai privi, oamenii aceia nu meritau să moară. Fie că a fost cu adevărat un atac terorist, fie că a fost un atac programat chiar de SUA.

M-am documentat pentru că am simţit nevoia să aflu de ce au murit, cu adevărat, oamenii aceia. Personal, tind să cred că a fost mâna Guvernului SUA şi mai toate teoriile emise mi se par plauzibile.

Vă recomand un filmuleţ cu imagini şi amănunte – click aici. Şi un articol (uşor incoerent şi subiectiv, dar plauzibil) de pe adevarul911.blogspot.com.

Dacă vreţi să ştiţi mai multe, sunt sigur că puteţi găsi şi alte surse informaţionale. Dar să nu uitaţi că între toate aceste interese au fost prinşi la mijloc 2,993 de oameni nevinovaţi.

România 1 – 1 Austria. La un singur lucru mă gândesc după un astfel de meci, la Roman. Un jucător despre care acum câteva luni nu ştiam nimic, acum e omul care nu mă lasă să adorm în faţa televizorului. Poate sunt eu obosit sau poate meciul e prost. Un jucător descoperit prea târziu, la 25 de ani, şi care e foarte posibil să se stingă devreme dacă îl cumpără Becali.

În timp ce ne uităm pe Youtube şi vizionăm nişte DVD-uri complet irelevante, cine ştie câţi jucători la fel de talentaţi ca Mihai Roman rămân în palida lumină a ligilor inferioare şi nu sunt găsiţi pentru că nu sunt căutaţi?

Mă gândeam că Răzvan Lucescu va aduce ceva nou, ceva de care Piţurcă se temea, jucători tineri. Toată lumea a rămas surprinsă când pe State de France, Roman, proaspăt intrat pe teren, a avut tupeul să joace. În apărarea austriecilor era un fundaş de 18 ani. Noi ne plafonăm şi îi convocăm pe Codrea şi Cociş.

Gazonul din Ghencea arată deplorabil. Oamenii care s-au ocupat de el ar trebui demişi pentru că şi-au bătut joc. Un astfel de teren ar trebui interzis.

Rămânem, ca de obicei, cu speranţa. A, şi cu un nou antrenor şi o nouă mentalitate. Oare cât va mai dura până un antrenor se va gândi că nu el e problema, ci jucătorii? Când vom avea suficient sânge în coae să-l lăsăm pe Mutu sau pe Marica acasă?