1. La plăcinte înainte, la război înapoi.
În mileniul III, proverbul ăsta pică. Pare o îndemnare puerilă la spirit civic, acelaşi spirit civic care a omorât atâţi oameni nevinovaţi. De ce să intervii şi să rişti când poţi sta liniştit în vizuina ta. Da, e legea junglei dar înainte să te naşi nu te-a întrebat nimeni nimic. Eşti în junglă, “cu samuraii lupţi ca samuraii, cu tâlharii lupţi ca tâlharii“.
2. Omul bun cu spor şi suflet este mai preţios decât cel bogat şi rău la inimă.
Ştiu că sună frumos, dar e fals. Încă nu s-a întors nimeni din “iad” deci până la proba contrarie, oricât de săraci şi preţioşi am fi, tot în pământ ajungem. Omenia e bună, dar trebuie să ştii când să schimbi placa, altfel se întoarce împotriva ta.
3. O mie de prieteni e prea puţin. Un singur duşman e prea mult.
Oamenii… din cât am apucat eu să-i învăţ, au două repere clare: prietenul e bun, duşmanul e rău. Şi de cele mai multe ori prietenul te fute mai tare decât orice duşman. Cel mai bun prieten al tău e duşmanul, el te va forţa să înveţi din greşeli şi te va învăţa ce înseamnă să pierzi. În final, îi vei mulţumi că ţi-a deschis ochii. Un şut în fund e un pas înainte!
….to be continued.
“La plăcinte înainte, la război înapoi”… ba se aplica, dar numai in cazuri minore. De exemplu, toti vor bani, dar cand e vorba de munca nu vrea niciunul sa munceasca.
De acord cu al doilea proverb.
Total de acord si cu al treilea proverb.
Mai era un proverb, si nu unul stupid care mi se pare ca se potriveste cu comentariul tau de la nr.3 “Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur”.
Prea mult mi-e frica sa nu mi-o iau pe la spate,de la prieteni.
Dar vorba asta merge: “Cel mai bun prieten ala tau, tot tu ramai.”
am si eu un post asemanator.m-am gandit deseori la asta cum ca proverbele ar trebui updatate. frumos articol.