Adică ţânţarul. Această specie inutilă şi insuportabil de bine adaptată la mediul urban este una din principalele preocupări ale timişorenilor. În Timişoara, e invazie, sunt milioane, sunt agresive şi e practic imposibil să stai în aer liber după ora 18.
Au fost ţânţari şi în alţi ani, dar niciodată de când mă ştiu situaţia nu a fost aşa disperată ca acum. La începutul verii mă gândeam la excursiile de la munte, unde ţânţarii deveneau o problemă, dar acum e mult mai grav, problema a devenit un inamic în toată regula.
Aşteptând cu nerăbdare acel elicopter care în timp ce alungă definitiv ţânţarii anunţă şi venirea verii, timişorenii înjurau în zadar. Elicopterul a întârziat, de înţeles pe undeva, e criză. Când într-un sfârşit a venit, nu a avut niciun efect.
Şi aşa, de la venirea căldurii, Timişoara e sub asediu ca Londra în timpul asaltului hitlerist. Şi deşi toată lumea înjură, pe la ştiri şi prin ziare nu există o poziţie oficială, în fapt, acest post este probabil singurul de pe bloguri, practic, la nivel oficial nimeni nu face nimic deşi situaţia e cu siguranţă mult mai disperată decât oricine şi-ar putea imagina.
Mă întreb, oare, în alte oraşe e la fel? E o criză naţională având în prim plan Diptera Culicidae?
Am mai scris despre panicaţi şi despre cum nu putem rezolva o problemă fără să căutăm o soluţie. Tocmai citeam că 
Comentarii