Evadare e ceea ce faci în plus față de ceea ce faci de obicei. Evadarea se scurge printre crăpăturile rutinei și se transformă în absolut atunci când ne detașăm.
Dar evadarea absolută e o evadare efemeră și cu implicații eterne. Evadarea se realizează în condiții de stres pentru a depăși stresul.
Evadăm pentru că suntem plini de noi sau evadăm pentru că nu suntem Dumnezeu.
Finisajele caracterului nostru se reflectă tot în evadare, în frecvența și imboldul care a determinat-o. Nu te ascunzi în evadare, te ascunzi de evadare în banalitate. Toată lumea își trăiește (diferit) viața, evadare e atunci când reușești să pui viața pe stop, ignorând restul, concentrându-te pe nimic. Atunci când viața ta atinge punctul ei maxim de intensitate, e tot evadare, dar e o evadare în extaz, deci nedesăvârșită.
Secretul evadării: să trăiești viața în evadare.
A epata NU înseamnă a evada. Epatarea e neștiința de a evada sincer. Sincer.
Evadarea e irațională în raționalitatea ei.
M-am revoltat suficient şi am consumat deja prea multă energie pe acest gen muzical. Am încercat să găsesc motive şi să înţeleg părerile venite din partea opusă. Personal, m-am săturat să mai comentez. Mă lovesc des de întrebarea: “Auzi, mă, ce părere ai despre manelele astea?”. Am obosit să-mi argumentez răspunsul, prefer să-l rezum scurt, “deşeu muzical”.

Comentarii