E nasol să vorbesc despre Dinamo, dar cred că trebuie. Dinamo e o echipă care nu are cum să-mi placă, niciodată, nici măcar o dată. Pentru că sunt stelist şi pentru că nu găsesc niciun jucător care să-mi placă acolo – nu mai vorbim despre oficiali. Trecând peste asta, vreau să mă exprim referitor la decizia Uefa.

Contrar aşteptărilor, nu aş fi vrut ca Dinamo să fie exclusă din competiţiile Uefa. Mi s-ar fi părut injust, nu văd niciun motiv pentru care o echipă ar trebui să sufere din cauza unor huligani semi-docţi care nu înţeleg fotbalul nici măcar la nivel de competiţie sportivă, deşi ei pretind că îl tratează ca pe o veritabilă artă.

Idioţii care şi-au înţeles greşit libertatea şi au decis că este de datoria lor să intre pe teren sunt nişte laşi de cea mai joasă speţă. E ceea ce eu numesc a fi mai prost decât însuşi prostia. E clar că nu sunt cu nimic superiori unor organisme parazite care sunt incapabile să gândească pentru ei şi acţionează în haită. Îi consider nişte laşi pentru că odată ce s-au văzut faţă în faţă cu jandarmii au bătut în retragere şi, brusc, nu au mai avut nimic de comentat.

Să intri pe teren la 2-0 în minutul 88 când echipa ta joacă într-o competiţie ca Europa League e o dovadă de necontestat că nu avem ce căuta în fotbalul mare. Nu pentru că nu avem valoare, nu pentru că nu investim, ci pentru că nu ştim să tratăm fotbalul aşa cum merită – şi aici nu mă refer la bere şi seminţe.

Anglia este şi a fost celebră pentru bătăile şi conflictele dintre huligani. Se bat şi se omoară, dar au fost învăţaţi să o facă în afara stadionului şi, de cele mai multe ori, fără să existe victime colaterale. Oamenii de acolo au înţeles că există oameni care nu se pot controla şi care simt nevoia să-şi împartă pumni aşa că i-au obligat să facă asta în locuri părăsite, departe de stadion.

Măsura noastră la toate evenimentele recente lipseşte să apară. Declaraţii vagi şi un Gigi Becali cu orizonturi restrânse care decide că trebuie să mărească şi întărească gardurile. În Anglia nu sunt garduri, sunt jandarmi la fiecare 5 rânduri de scaune şi încă câţiva care urmăresc relaxaţi meciul de la nivelul bannerelor pentru a permite suporterilor să simte şi dezvolte intensitatea meciului. Acolo au fost asumate riscuri. La noi Mitică Dragomir e singurul care s-a gândit să facă o lege. Ea nu este aplicată pentru că jandarmii au un “alibi”: camerele de filmat proaste. Tehnologia e de vină că pentru două bătrâne “suporterul” pleacă liniştit acasă. Şi desigur, cu un avertisment.

Ştiu că am fost uşor incoerent şi aş mai avea atâtea de spus, dar încerc să mă opresc aici pentru că nimic nu se va întâmpla atât timp cât totul este interconectat într-un sistem adânc purulent. O rispiă de energie. Ca o concluzie, sau mai mult o ameninţare, dacă eu aş fi avut o astfel de putere (pe care sincer mi-o doresc) în statul ăsta, acei suporteri erau prinşi, bătuţi şi cel puţin 10 ani închişi într-o celulă cu un televizor care să pornească doar când sunt meciuri. Ca să vadă cum e să nu te poţi duce pe stadion din cauza unor proşti care nu înţeleg fotbalul şi niciun alt sport.