Nu sunt jurnalist şi nu am nici cunoştiinţe specifice. Vorbesc ca să mă aflu în treabă şi n-am habar ce e aia presă, dar…dar ştiu cum arată o mizerie. Sau un căcat. Căcatul pute. Cu orice Chanel l-ai da, tot pute.

Simona Tache, jurnalistă la Academia Caţavencu, scrie un text pentru Cotidianul

// Precizare: În urmă cu o seară, Mircea Badea, vorbea în emisiune despre pericolul în trafic şi despre faptul că, în opinia lui, există două căi de rezolvare a disputelor în trafic. Niciodată nu te dai jos să înjuri, dacă te dai jos înseamnă că eşti decis să te duci să-i “rupi ăluia capul”, nu stai la înjurături pentru că e periculos. Tot el a spus că i se pare normal să umble cu uşile blocate şi geamurile ridicate. Sunt nişte lecţii de viaţă cu care sunt perfect de acord.

Simona Tache vine şi scrie în Cotidianul un text, greu de desluşit, pentru că nu înţeleg dacă face o ironie ieftină sau vorbeşte ca să se afle în treabă. Cred că le face pe amândouă. Dacă nu eşti totuşi un cititor credul de presă, observi că articolul Simonei Tache are ca unic ţel atragerea atenţiei lui Mircea Badea. Se ştie că dintr-un “război” (cum se numeşte mai nou) cu Mircea Badea, de regulă câştigă ambele părţi. Nu am să dau exemple pentru că sunt evidente, dar am să vă mărturisesc că – în caz că nu aţi aflat – publicitatea negativă, este şi ea tot publicitate. READ MORE »