Bună, sunt Alinush, de fapt acesta e numele meu de scenă, numele meu real e Alin Ghiţulan, am 17 ani şi locuiesc în Timişoara.

Cam asta este tot ceea ce ai nevoie ca să mă judeci, totuşi, pentru aceia dintre voi care o ard umani mă voi deschide şi vă voi lăsa să aruncaţi o privire asupra autorului acestui blog.

Să începem cu ceea ce îmi displace. Urăsc majoritatea blogurilor de la noi, în mare parte din cauza impertinenţei şi incompetenţei autorilor, iar online-ul de la noi mi se pare adânc simulat şi manipulat.

Nu am creat acest blog într-un acces de lipsă de afirmare sau pentru a compensa în vreun fel o lipsă din viaţa mea personală şi dacă tot am adus vorba de viaţă personală aceasta va rămâne în mare parte şi privată, pentru că aşa e normal. Acum că ştiţi de ce nu am creat acest blog probabil aţi dori să cunoaşteţi motivele pentru care l-am creat. Ei bine dacă aflaţi să îmi spuneţi şi mie sau poate că pur şi simplu îmi place să profit de voi.

Nu aş putea spune că nu există suficiente diferenţe între mine, acest autor anonim de blog, şi celălalt eu. De fapt, poate singura asemănare este tranziţia de atitudini.

Dacă ideologia voastră vă spune că blogurile ar trebui să conţină limbaj stilistic atunci probabil eu sunt aici pentru a vă demonstra contrariul. Dacă vă gândiţi că nu îmi am rostul în online, dacă vă gândiţi să mă înjuraţi, nu uitaţi că eu nu am nimic de pierdut din consumul vostru inutil de energie. Dacă alegi să citeşti, e o posibilitate mare să te afli printre cei vizaţi prin posturi şi să te simţi ofensat.

Despre preferinţele mele, asemenea ideologiilor mele, aş putea scrie cărţi, dar pe scurt: nu îmi plac oamenii, în general, iar pe cei optimişti în particular. Nu îmi plac proştii dar îi consider vitali. Nu îmi place teatrul şi lucrurile făcute fără rost. Îmi place muzica, nu doar rapul, dar nu mă pot lăuda că am ascultat tot ce a scris Mozart. Îmi place când cu o aroganţă inconştientă aud replica tuturor proştilor ascultători de muzică proastă: “gusturile nu se discută”. Deşi, pe undeva au dreptate, e greu să discuţi despre ceva ce nu există. Îmi place decenţa, inteligenţa şi igiena, când le regăsesc pe toate într-o singură fiinţă umană, pot spune că mă aflu într-o stare de şoc. Îmi place să am vicii şi îmi place să le variez şi de-a dreptul ador să port conversaţii interne cu psihicul meu, din păcate ne rămâne tot mai puţin timp să medităm.

Dacă într-un dialog v-am dezamăgit, dacă nu am vrut să mă expun sau dacă am evitat anumite aspecte ale discuţiei, atunci probabil am avut un motiv şi dacă nu înţelegeţi că dintr-un “about me” şi 10 rânduri nu mă puteţi înţelege atunci poate nu ar trebui să mai citiţi acest blog. Nu mă va deranja dacă mă veţi judeca greşit, se întâmplă prea des, dar nu încercaţi să mă psihanalizaţi, vă veţi induce singuri în eroare. În ultimul rând vreau să vă rog să luaţi în considerare faptul că de la post la post, de la săptămână la săptămână şi din an în an, evoluez. Dacă prin propoziţia anterioară sau prin restul discursului de mai sus v-am indus o senzaţia de superioritate, de grandomanie, atunci probabil că aveţi dreptate.

Dacă tot ceea ce am scris mai sus, într-o risipiă inutilă (sper să greşesc) de timp şi energie, nu vă este de ajuns, cu un ultim efort, vă ofer posibilitatea să mă contactaţi.

Orice material de pe acest blog nu poate fi utilizat parţial sau integral fără citarea sursei sau acordul autorului.