Oboseală? Oboseala nu scuză prostia crasă. Dar staţi liniştit domnule Danel Marean Vanghelie, oamenii s-au obişnuit să vă înghită mizeriile care* le serviţi în declaraţiile inutile adresate aceleaşi prese mâncătoare de rahat. Ilustraţi perfect cocălarismul unei ţări care se mândreşte cu o medie onorabilă de utilizatori de internet.
*pe care, desigur
Context.
Gigi Becali – Where my sheeps
Mai e nevoie de vreo altă adăugire? Sau ar trebui să scriu “say no more” ca să înţeleagă şi domnu’ europarlamentar?
Să vedem contraatacul ciutacului care, probabil, va avea loc la Sinteza Zilei. Oricum, interesant gestul prim-ministrului.
Mâine sunt alegeri europarlamentare. Who cares? Cică vor merge numai câţiva. Vreo 20-30%, ceea ce desigur nu poate decât să mă bucure. E un semn al civilizaţiei, un semn că mentalităţile se schimbă, că oamenii încep să-şi dea seama în ce ţară de căcat trăiesc. Dacă procentajul acesta se va concretiza şi repeta şi la viitoarele alegeri, voi avea însfărşit un motiv să fiu mândru că sunt român.
Totuşi, pentru acei câţiva care sunt decişi să meargă să voteze, nu pot să le transmit decât profundul meu sentiment de compătimire şi să le dedic (deşi sper să nu-mi citească blogul) un articol al lui Cladiu Pândaru, din Gândul.
Ştiu că sună naşpa, dar nu mă feresc de generalizări. Oriunde te uiţi, orice faci, observi un fenomen pe care nu îl poţi cataloga. Dacă ai fost prin străinătate, ştii că e unic. De fapt, e vorba de comunism. Comuniştii au plecat, comunismul a rămas.
Spun că suntem ipocriţi pentru că de fiecare dată când putem, ne minţim că nu mai e comunism în ţară. Nu ştiu dacă 20 de ani sunt sau nu de ajuns, dar oamenii nu s-au schimbat mai deloc.
În CanCan a apărut azi un articol interesant. Ca informaţie ni se prezintă salariile demnitarilor:
Presedintele Romaniei – Traian Basescu – 9.000 de lei
Presedintele Senatului – Mircea Geoana – 9.000 de lei
Presedintele Camerei Deputatilor – Roberta Anastase – 9.000 de lei
Prim-ministrul – Emil Boc – 8.700 de lei
Viceprim-ministrul – Dan Nica – 8.400 de lei
Ca substanţă, şi partea articolului de care vreau să mă leg, nişte răspunsuri ale unor cetăţeni intervievaţi. Nu reproduc toate părerile, aproape toţi spun acelaşi lucru: e mult domne’.
Nu, nu e mult. Şi am spus aproape pentru că ultima părere e şi cea mai realistă:
Mihai D., intreprinzator
“La raspunderea pe care o au, nu cred ca este un salariu mare. Uite, de exemplu, ziceti ca un ministru ia ceva peste 80 de milioane de lei vechi, adica 2.000 de euro. Comparativ cu un director de multinationala, de exemplu, salariul unui ministru este chiar foarte mic.”
Da.Da.Da. Ştiu că vorbim de nişte hoţi, dar preşedintele României nu trebuie să ducă grija banilor. Are nevoie de condiţii şi trebuie să aibă tot ceea ce doreşte pentru a-şi face treaba. Încercaţi să faceţi abstracţie de Traian Băsescu şi îmi veţi da dreptate.
Acum serios, voi vă daţi seama că imaginea României (şi aşa deplorabilă) va fi văzută prin ochii unei trepanate?
Şi situaţia se înrăutăţeşte: READ MORE »
Eu nu mai am suficientă energie ca să mă indignez de fiecare dată când vreun handicapat renumerat din bani publici se manifestă prin neuronul de care dispune. Sunt absolut sătul să văd oameni care cer schimbări dar se exclud pe ei din acest proiect.
Hai să începem cu lucrurile mici care vorba aia, fac diferenţa. Cum pizda mă-sii se poate ca un agramat relativ analfabet să fie ales sau să aibă dreptul să dea declaraţii. Ce pretenţii de schimbare să ai atunci când unii din rândul tău, vin şi îl aleg pe unul ca Vanghelie. Şi nu e Vanghelie singurul care este.
Presa e întotdeauna aia cu pizda mare. Plină de ipocrizie, plină de inteligenţă şi fâsuri, ei sunt crema, vezi doamne. Bine măi, atunci faceţi voi schimbarea de care vorbiţi. Începeţi voi prin a ignora. Puteţi începe de la Vanghelie.
V-aş ura succes, dar cum ştiu că nimic nu o să se schimbe, rămâne cum am stabilit – ultimul care pleacă, stinge lumina…
EvoLve theme by Theme4Press • Powered by WordPress Alin Ghițulan
Diferit, că altfel n-are rost.
Comentarii