Schimbarea la față a blogului sau cum am evoluat

Totul a început în vara anului 2008 când nu știam nimic. Am scris și debitat mai multe aberații decât alții în toată viața lor și nu mi-e rușine să recunosc că multe au fost proaste sau neinteresante. Toate m-au ajutat să devin cine sunt.

În 2008 eram nervos, sarcastic și foarte puțin visceral. Gândirea mea era goală în conținut și sentimentele mi-erau reprimate. Nu iubeam nimic, uram totul și vedeam alb-negru.

A urmat o perioadă de pauză în care am preferat să-mi țin ideile (căci cu greu pot fi numite opinii) pentru mine și să reflectez la ele singur sau împreună cu câțiva prieteni care m-au suportat și au rămas pe parcurs. Restul e apă de ploaie.

Atunci când începi să înțelegi ai senzația revelației în fiecare minut. Nu înțelegi cât de orb sau cât de unidirecțional ai putut fi, dar nu te mai urăști pentru că ai învățat să-ți iubești prostia.

Toate, pe rând, m-au definit, dar acum m-am conturat. De aici începe retușarea și completarea. Acum știu să mă urăsc și să mă iubesc în același timp, am realizat că nu e timp să fii nervos și că, paradoxal, pentru puține cauze merită luptat. Acum știu că am nevoie de timp pentru mine, pentru muzică și citit, nu pentru politică sau actual. Dacă risc să rămân dezimformat, prefer dezimformat decât incomplet.

N-am nevoie să câștig un pot ca să ascult muzică, să-mi citesc cărțile și să discut teme existenționale la o bere cu trei prieteni.  Scopul e spiritul că plec din lumea asta așa cum am venit, dar sper că intru în alta înțelegând-o.

Nu cred că schimbarea poartă numele anului 2012. Și nu cred că lumea se poate întoarce, brusc, spre spiritualism, dar vreau să sper că așa ceva se poate întâmpla curând. Pe voi, materialilor, stați liniștiți, nu vă mai urăsc, acum vă compătimesc.

Mulți conchid: “am spus deja prea multe”. Eu vreau să cred că mai am multe să vă spun. Și cu asta să considerăm blogul relansat.