Marin Preda atrăgea atenția în ultimul său roman afirmând că “numai foamea și pierderea libertății pot degrada o ființă umană”. După nouă ani, poporul român avea să iasă în stradă pentru a-și revendica libertatea, chiar sursa care ne susține viața și ne definește ca ființe umane, singurul cadru propice creației și raționalizării. Deși cu o întârziere de două sute de ani față de revoluția franceză, cea româna a venit și ea într-un final chiar meritat.
Dacă înainte de 89 și chiar și la câțiva ani după, libertatea era prețuită și râvnită zilnic, acest lucru nu se mai întâmplă în ziua de azi când anumiți oameni declară că ar fi dispuși să renunțe la libertate, adică la ceea ce îi lasă să existe, în favoare unor beneficii materiale. Așadar, unii și-ar da viața și gândirea lor intimă pe câteva milioane.
Nu spun că nu există viață fără libertate dar vă întreb ce rost ar avea? Ce folos să mănânci mai mult, să bei mai mult, să îți permiți o viață sofisticată și comfortabilă chiar, dacă nu poți să-ți exprimi impresiile, dezacordurile sau acceptul voluntar? Gândirea intimă se hrănește din posibilitatea exprimării sale la un moment favorabil. Reprimând-o, aceasta și-ar pierde luciditatea, valoarea, consecvența și scopul. În cenzură nu există personalitate sau aspirații. Adică însăși esența omenirii.
Și totuși, unii ar da-o mâine la schimb pentru câteva milioane. Nu ne prețuim suficient libertatea și poate va fi din nou nevoie să o pierdem pentru a-i conștientiza importanța.
M-am revoltat suficient şi am consumat deja prea multă energie pe acest gen muzical. Am încercat să găsesc motive şi să înţeleg părerile venite din partea opusă. Personal, m-am săturat să mai comentez. Mă lovesc des de întrebarea: “Auzi, mă, ce părere ai despre manelele astea?”. Am obosit să-mi argumentez răspunsul, prefer să-l rezum scurt, “deşeu muzical”.
O cunoştinţă mi-a povestit cu un umor caracteristic o dramă pur românească. M-am gândit bine, apoi am cercetat şi tipic presei româneşti: nimic. Nu am găsit nimic, o ştire cât de mică. Câteva paragrafe uitate într-un articol despre ecologie măcar. Nici vorbă.

Comentarii