Prolog

Realitatea.net: Caz şocant într-o şcoală din oraşul Bălan, judeţul Harghita. O elevă de şapte ani a fost abuzată sexual sub ameninţarea cuţitului, chiar în toaleta şcolii. Agresorul, recidivist, este fratele profesorului de religie. Ciudată a fost reacţia directorul şcolii: Asta e!, a spus răspuns dascălul la întrebările jurnaliştilor.

Simbolul laşităţii

Nu cunosc un mod de înjosire mai crunt decât violul. Violul este un lucru scârbos care nu poate deveni intrigant, amuzant sau raţional nici măcar în filme. E unul dintre moravurile demne de cel mai înalt grad de dispreţuire. Un om care recurge la o astfel de tehnică se transformă în cea mai joasă şi depravată fiinţă din univers. Actul în sine este atât de prostesc şi iraţional încât atunci când te gândeşti la urmările lui nu ai suficiente adjective pentru a-l reprezenta şi cu greu te stăpâneşti să nu apelezi la înjurături.

Eu simt un dezgust enorm când mă gândesc la nefericita persoană care va rămâne grav afectată în urma unui act atât de barbar încât doar omenirea îl putea practica. Indiferent de vârstă şi orice argument pe care l-ai putea aduce, un astfel de act este mult mai mult decât condamnabil.

De aici se trage şi determinarea mea în redactarea unui post pe un astfel de subiect, atât de încărcat afectiv în momentul în care te gândeşti la actul în sine. La sila insuportabilă a cărei singur motiv este satisfacerea unei simple nevoi prin cel mai infect mod posibil. Din această cauză mi-e teamă să continui urmărirea subiectului prezentat în prolog, doar din pricina faptului că e foarte posibil ca nici directorul şi nici agresorul să nu păţească nimic.

Oricum sentinţa va fi mult prea tolerabilă raportată la un astfel de caz. Mie dacă mi-ai da o mitralieră şi în faţă un violator dovedit nu aş avea nicio mustrare de conştiinţă să îl găuresc imediat şi atent, astfel încât să simtă fiecare glonţ penetrând.

Epilog

Rămân pământ când vreau să-mi imaginez cum o astfel de creatură degenerată a umanităţii primeşte între 10 şi 25 de ani de pârnaie pe care e foarte posibil să nu-i execute în totalitate. Cum echivalează 25 de ani, o viaţă pe care victima o va trăi în continuare în frică şi va rămâne clar traumatizată? Cum putem fi atât de toleranţi cu nişte indivizi (mulţi indivizi) care nu au de ce să mai trăiască printre noi? Violul este o acţiune perfect conştientă, creierul (deşi alterat) e conştient.

Aşadar, dacă pe o scară de la 10 la 1, de la om la neom, violul este specific notei 1, indiferenţa noastră (de fapt a aleşilor noştri) vis-a-vis de această faptă gravă, ce notă ar merita?