Să o luăm sistematic şi profund. Când citeşti aceste rânduri, cel mai probabil eu mă situez pe minunatele şosele ale patriei. În căutarea liniştii şi a locului mult aşteptat, dar prea puţin iubit: Timişoara. De acest loc, mă despart 8 ore.

Nu, nu vin de la Roma. Aşa e la noi, pentru 450 de km, ai nevoie de 8 ore. Şi dacă tot sufăr, de ce să nu împărtăşesc din nervii mei?

• degeaba ai maşină bună, ‘geaba ai maşină proasta – nu ai pe unde să mergi cu ea
• drumul e la fel de “în lucru” ca şi în vară. Şi ca şi acum 2 veri. Şi acum 3 veri era la fel. Însă de acum 4 veri, se observă un progres major.
• unde drumul e bun, e localitate şi stau d’ale Garcea la ciordeală de puncte & carnete
• Craiova este cel mai idiot oraş din ţară, e plin de ţigani borâţi, e plin de gropi şi spălătorii, e plin de idioţi (în trafic)
• sunt fan Târgu-Mureş, oraşul ăla se desfăşoară corect, pe o singură linie, dreaptă
• restaurantele sunt în criză şi au decis să facă economie la căldură
• nu mai sunt căruţe, probabil pe timpul iernii dau drumul pe câmp la cai din motive de… “n-am ce să-i dau să mânce”
• Timişoara-Lugoj e la fel de spart în cur, dar măcar au scos semafoarele
• nu prea activează tirurile, noroc cu Crăciunul…
• radiourile din România sunt absolut imbecile, în primul rând au acoperire slabă şi în al doilea rând au ştiri exact când vreau să ascult o muzică. Şi muzica e nouă şi proastă

Mai lăsăm şi pentru mâine.